poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-11-08 | |
e un rege barbar, Megașobolanul
care înghite o drăguță e clipa care nu se anunță și capul ei e delicios, întocmai, cum am văzut la Cineva, Hristos, ce e gelos. din capul ei răsare generos un creier delicios și mai rămîne o marmelată (sic) căci am făcut-o iarăși lată, ca adineaori; Megașobolan ce-apare-ad-hoc cu creieri de semidocte în mînă, pline de rujuri, ce-odată e pe tot globul, universal, dealtfel. c-am combinat creieri cu kilogramice rujuri de femei-juvenalice.. pe frunte parc-ar avea o mînă de hipnotizator. ce a visat, cumva ? dar creiere creiere multe mînca îndeosebi de copii ale căror creiere sunt cenușii și el le face roșii din nou, cu rujuri vechi, uitate, cu ulei în ele, căci și aia-i o meserie, de a te autoînvesti regele Encefalofil; grotesc în răutate-i... și mănînc creieri roșii de copii date cu ruj la intrarea neintrată de fel a unui monument istoric numit biserică, și mă spăl cu el de creier verde ca lipicul. mănînc un creier roșu din nou, mai ceva precum culorile roșii ale semafoarelor-rendez-vous. mănînc un creier galben de copii plin de hepatii. care răsaare din întuneric, negru în fapt, cînd îl iau din mîna unei Steluțe de la Ziare. ce marfă contrafăcută, am gîndit... încît mă cred un om împlinit, dat cu gelatină precum an de an am o motocicletă a mea, ca de sport. de la un magazin moto, din care mai mănînc, ca la o aberațiune, un creier verde de negustor, de mărci germane... motocicleta aceea e sfîntă, cînd arunc cu creiere de sfînt pe ea toată, cum pe geam. și ies din "librărie", gata de dat un tun de 1 an la Teleologie, teleolog de meserie. căci am o plăcere numai a mea de a vă arunca creierele pe podea, de cîine, roșu-stacojiu, pe care îl iei numai ca o mafie-mafie.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate