mă închid comod într-un cerc
crestat
cu pixul,

în pielea mea intoxicată
sub care curge sânge poluat.
îmi port degetele tăiate,
inelele cad instinctive
într-o cutie,
ca niște amintiri depravate.

îmi ascund fața
într-o altă față,
îmi ascund camera
printre aceleași umbre.
rănile mele
contra cronometru,
le strâng
între aceleași palme.

sângerez,
sunt în plină fază de faultare a gândurilor.
mor,
iar si iar,
mor tot timpul.