mă duc să duc o roabă de somn în grădină
să dea rădăcină

e
noaptea cu cărțile roată

noapte
Moromeții intră-n delir
Noica urla ridicând în picioare filosofia
noi mergem pe jos
găsim un cuvânt, două
resturi de ospețe de literatură urcată la munte

noaptea împăturită în batiste murdare
neconfiscate la vamă

cu gust de magiun de pere
pere tari de iarnă
se spală cu periuța de dinți ce dă să chelească

da
noaptea în care am strâns tot
ultima firimitură de pe dulapul albastru
el nu scârția de frică
să nu-l punem pe foc

noaptea
o perdea fără ciucuri

când te bucuri simți plicul cum o închide
cu tine pe dricuri...

și uite

unde gurile rele așteaptă deschise

stai
să vezi pete pe sacou în grădina de ienupăr

ienupărul e foarte bun la casa omului
bine distilat și îmbuteliat
gurile rele ar face bine să se închidă
sau vor rămână știrbe

pe lânga loteria aceea câstigată avem și cunoștinte de stomatologie aplicată

eu
am uitat tot
protezele de logică nu deranjează...

doar atât:
diverse specii care mai trec pe aici

libelule, gărgărițe
uneori se rătăcește o barză

pleaca repede
nu-i de ea praful
mizeria...