Te port de-o viață adolescența mea
Adăpostită-n inima-mi bătrână
Chiar și acum la vârsta asta grea
Când lacrima cu zâmbetul se-ngână

Nu te-am uitat afară nici un ceas
Pe unde umblu-n lumea pieritoare
Dar de o vreme preget să-ți dau glas
Să nu-i văd chicotind pe fiecare

Femeile să nu le văd cum țes
Refuzuri împletite cu-amăgire
Și-mpotriviri piezișe mai ales
Speranțele din fașă să-mi deșire

De fete-adolescente ce să zic
Nici doar să le visez nu se mai cade
Să nu mi-aducă-aminte că-s bunic
Că am închipuiri și vreri neroade

ÃŽnchipuiri, ei da, dar tot mi-e dor
Și azi ca și acum o veșnicie
Să mă ațin în calea tuturor
De parcă mă tot chemă și mă-mbie

Cu mersul lor, cu șolduri în balans
Ori cu privirea galeșă, șireată...
Ah, cum te-aș mai dansa măcar un dans
Adolescența mea de-o viață toată!