poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-10-30 | |
Eu cred că voi muri într-o duminică după-amiază,
Neapărat o zi cu ploaie,negreșit o zi de toamnă, Va fi o zi în care moartea-mi va fi,în fine,brează, Cam ca un parfum de coasă împrăștiat de-o neagră doamnă. Mă vor băga în pământ în următoarea duminică, Probabil foarte rece,scos din morgă sau abia îmbălsămat, Asta după ce voi fi călătorit șapte zile în moarte clinică Pe undeva pe unde nici mintea,nici pașii nu mă vor fi purtat. Aproape sigur coșciugul mi-l vor duce aleile din parc, Suit cu migală pe umeri de castani,pe mâini de ruginire, Ca sobor de preoți voi avea dușmani lansați ca dintr-un arc Să-mi cânte al naibii de satisfăcuți Veșnica Pomenire. Știu că toții norii îmi vor plânge gri pe ochii închiși, Lăsați orfani,preț de-o slujbă,de capacul de sicriu, Cu alte cuvinte cerul își va lua înapoi anii promiși Lăsându-mi chipu-n lacrimi,părând aproape viu. Pe post de ciocli îmi va veni un stol de corbi, Cântând ironic pe dricul improvizat din banca mea de liceu, Alene se vor legăna bocitori întrupați în patru orfani orbi Ce se vor tângui amarnic împiedicându-se mereu. În fine,mă vor coborî adânc în burta pamântului, Sub ochii aproape deschiși de uimire a câtorva spectatori Aleși de mine pe vremuri dintre cei care cu iuțeala gândului Îmi uraseră toată viața noroc printre dinți dar gândind "ce bine-ar fi să mori".
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate