cana e plină
mesenii toți au plecat
atmosferă de ora trei dimineața, la revelion

aici este abia amiază,
închisesem ochii și m-am trezit în alt decor
semn că ceva s-a umplut, dă pe de lături,
e un soi de lehamite autentică,
de blazare rotundă, netedă și moale

(mai sorb o gură, ultimul vin)

sub geam tremură o pungă adusă de vânt
la balcon, deasupra, un motan dă să sară în spinarea amiezei

trăiesc libertatea celui inutil
sila asta de viață n-o schimbă nicio speranță
dau cu cana de podea și din țăndări sar blestemele

o pată, ultimul strop de vin, desenează un contur
asemenea celor făcute pe asfalt după accident

mă ridic, ultima viață, mă scutur
și plec

pe urma pungii purtate de vânt