poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-10-23 | | 1.Balada tristului telemaniac parodie după poezia " Balada triștilor băcani " de Mircea Dinescu Ieri butonând febril canale dese, aproape-o oră la televizor, am dat cu ochii peste niște fese, că și acum pupilele mă dor. Era emisiunea cu starlete, cu un moderator puțin nebun, cu maneliști, play-back-uri și cu fete cu vocea răgușită de tutun. Iar soacra gravă-a spus că nu e cazul să mai privesc imagini deocheate, la vârsta mea, bătându-mi rău obrazul, și-apoi a leșinat, căzând pe spate. De azi evit canalele codate cu show-uri deșănțate și cu dive, nu văd decât desene animate și-ades emisiuni educative. Poezia parodiată " Balada triștilor băcani " de Mircea Dinescu Printre dugheni pe strada Zece mese acum o sută și ceva de ani a fost zărit, cu orbitoare fese, îngerul trist al triștilor băcani. Era un semn al crizei monetare căci se-auzea un zumzet de argint venind dinspre ciudata arătare ce se-nălța parcă mai mult tușind. Ziarele-apărute-n haine grave au provocat revoltă în Șanhai și-n izbele din cețurile slave s-au fript pe limbă băutori de ceai. Azi jocul acesta nu mai are piese și ca argintul ce-a fugit din bani pe strada Zece nu mai sunt nici mese nici băcănii nici îngeri nici băcani. 2. De disperare parodie după poezia " De dragoste " de Ana Blandiana Nu sta ca blegul, sari și mă salvează, Și ține-mi capul sus, să nu mă-nec În groapa asta nesemnalizată Și neacoperită de-un zevzec. Aruncă-mi un cordon sau o curea Că stau pe-un fier-beton ca un fachir Și ia-ți piciorul de pe mâna mea Că urlu de nu pot să mai respir. Să nu mă vadă vreun agent stradal Că murdăresc trotuarul cu noroi, Iar dacă vine SMURD-ul și leșin, Să nu mă-mpungă ca pe un strigoi, Cu ace și perfuzii fel de fel, S-arăt ca un arici împodobit, Și dacă luna se ascunde-n nori, Să-mi dai un SMS că n-am murit. Poezia parodiată " De dragoste " de Ana Blandiana Nu mă lăsa, așează-mi-te-alături Și ține-mi capul strâns să nu tresar Când somnul bont la care-s condamnată Se-ascute, răsucindu-se-n coșmar; Cuprinde-mi tâmplele în palme-așa Cum ții să nu se verse un potir Și pune-ți gura peste gura mea: Inspiră țipătul care-l expir, Să nu se-audă hohotul de plâns Ce-și hotărăște trupul meu contur; Îmbrățișează-mă să nu mă smulgă Valul de spaimă care crește-n jur Și duce totul, și în urma lui Rămâne doar moloz și ghilimele, Și se chircesc bolnave și se sting Și soarele și celelalte stele... 3. Dilemă ontologică parodie după poezia " Suspin neronic " de Mihai Codreanu Din sat, când a plecat doar în sandale, Cu fustă de pe ea și-o valijoară, Avea virtutea singura comoară Și-un iz discret de grajd de animale. Desigur nu i-a stat nimic în cale, Cu torsul ei sublim de caprioară, Iar viața-a devenit subit ușoară Și chiar cu pagini senzaționale. Dar ieri, când am ieșit să fac o tură, M-am întrebat, zărind-o, pe centură, Vopsită, dacă n-ar fi fost mai bine, Decât s-o ia pe rând toti haidamacii, De la nivelul unei pațachine, Să fi muncit cinstit la coada vacii... Poezia parodiată " Suspin neronic ( Unei vestale )" de Mihai Codreanu Din casa ei fugise-nspăimântată Cum o prinsese, focul, despletită... Și sta-n amurg, privind încremenită Cum se topea zidirea-nflăcărată. Părea că e durerea întrupată În albă marmoră desăvârșită... Și simt c-așa de bine izbutită N-am s-o mai văd de-acuma niciodată. Dar ce-i mai dureros e că de-o vreme De-un dor smintit tot sufletul îmi geme... ...Și-l tot gonesc... și-n pace nu mă lasă. - Aruncă-mi Joe-n Stix pe veci ființa Dar, ca s-o văd din nou așa frumoasă, Aprinde iar vestalei locuința... 4.Se terminase în sfârșit totul parodie după poezia " Se terminase în sfârșit totul " de Ileana Mălăncioiu Brusc, ora de închidere-a venit, Erau doar sticle și pahare goale, Și pentru că nu achitasem nota Doi chelneri ne dădeau prudenți ocoale. Nemaifiind nimic prin farfurii, Am înghițit vreo două murături, Am mai băut cu sete un sifon Și-apoi am vrut să ne cărăm, mahmuri. Înțelegând că nu avem vreun ban Și cum nimic în plus n-aveam ce zice, Ne-au scos în șuturi până pe trotuar Și ne-au bătut, de ne-au făcut arșice. Și tocmai când, în fine, au plecat Și ne-am sculat apatici din noroi, Un gând, ca și un junghi, ne-a fulgerat: Când ei ne-au dat, de ce n-am dat și noi ? Poezia parodiată " Se terminase în sfârșit totul " de Ileana Mălăncioiu Îmi spunea că s-a plictisit Tot ce se întâmpla se mai întâmplase În rest nu mai urma nimic Beam vin de surcele pe aceleași terase. Apoi s-au terminat și surcelele Și-am baut vin de castraveți murați Și eu m-am mai îmbătat o vreme cu apă de ploaie Și pe urmă am respirat usurați. Se terminase în sfârsit totul Și el se aștepta Să plecăm liniștiți împreună Să putem începe altceva. Dar tocmai atunci au venit ei: Nu se poate să plecați așa amândoi Să vedeți că de-acum încolo o sa fie mai bine Mai dăm noi, mai lăsați voi. 5.Olimpiana revelație parodie după poezia " Olimpiana revelație " de Tudor George Pe litoral, când traversez nisipul, Cu corpul meu sculptat ca o statuie, Femeile-și întorc îndată chipul Cu ochi pătrunzători, ca niște cuie... De arșiță mă apără doar slipul Și-un tatuaj ce pe un braț se suie, Așa că trec netulburat ca VIP-ul Ce nu-și dorește câteva cucuie... Cum la chemarea-atâtor dulci sirene Dotate cu îmbietoare grații Nu rezonez, pe mal vreo trei balene Mă bănuiesc de alte înclinații... Și-atunci, prin valuri, inima îmi crește, Când mă confundă unii cu un pește... Poezia parodiată " Olimpiana revelație " de Tudor George Ieri am trecut cu-olimpici pași pe plaje – Căci pașii mei iscau aureole, Nisipul se-nsorea-mprejur de-o vraje, Nimbându-și urma tălpilor creole... Pe trupul meu un nimb parc-a prins coaje Și-mplătoșat în za de staniol e, Pe piept port radiumne tatuaje, Iar marea-i pulsul intimei sistole... Asupra mea, dau roată alcyonii, Urcând un imn mai larg, până-nspre soare – Un con cuprinzător deschis spre pronii Din chiote și valuri zburătoare... Despic spre larg cărările luminii, Vestindu-mă – cu facla lor – delfinii... |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate