Cenușa nopții încă mai tresare
Prin coada unei stele căzătoare,
Argintului din păr să netezească
Șuvițe reci de pace îngerească.

Încă mă-mpinge valul fără țintă
Pe plaja unde zeii se alintă
Și chiar zeițe albe și-ndrăznețe
Încearcă armonia să mă-nvețe.

Cu răsăritul verde am un dinte
De cer albastru și de vis fierbinte,
Să simtă zarea și nisipul fin
Că sunt departe și că mă închin.

În transparența cerului subțire
Perla de aur caută iubire
Și eu i-o dărui limpede și sfântă
Pentru că timpul scapără și cântă.

Florina Ladislau