la început vine o vreme veselă fără dinți gungurește face niște ochi mari gene de umbră simte suflet voci mișcări libere mâini rotofeie apucă orice din lăptosul aer lucruri de-a bușilea la primul hop se ridică mirare împiedicată în fustele curiozității tot ce zboară are gust de inocență înalță zmeie decupate din curcubeu de obraz molatec oprește orice lacrimă de ploaie și trăsnet de hohot copilandru prin inimă se aud povești cu glasuri apropiate oameni despică răul în căsuțe de bine din cuburi ori cărți cu acoperiș de coperți pe degete alfabetul joacă primii pași viața maraton pe urmele lui christos învață primele păcate în iubire scriu istoria cu niște idealuri rupte în coate nopțile pâlpâie vise călătoresc multe tuneluri până să ajungă lumină
până la urmă vine o vreme reumatică fără dinți se exprimă peltic târșâind târlicii mijește umbre nepăsătoare se sprijină într-un baston visele coboară stângace se împiedică la orice mirare tot felul de renunțări bâjbâie drumul întunecat de fruntea căzută trist pe gânduri sugrumă pe o bancă soarele printre frunze galben ațipește ultima dorință
până la urmă vine o vreme totuși liniștitoare bucată de pământ crește iarba fără nume
din nou vine vremea coasei

(21 oct. 2012)