toate gândurile sunt dorințe disimulate



te simt

vulnerabilă

ca un fulg în vânt

dar atât de puternică

nici măcar nu-ți imaginezi cum este posibil?

pentru că e ceva acolo în tine, dincolo de carnea ta

dincolo de oase

sau sânge

mai puternic decât timpul, mai durabil decât marea

dar mai ales care nu te lasă baltă niciodată

când toți ceilalți o fac



mesajul cum că ești puternică

vine adesea sub forma unei șoapte,

alteori sub forma de cântec tăcut

profund

din inimă

e vocea pe care cei mai mulți oameni semeni o ignoră

cântecul primordial din care ai izvorât și tu

șipot cristalin spre lume

naștere



e vocea ființei tale

cuvânt rar și autentic precum apa pură



niciun monstru din nicio lume nu se poate atinge de tine

astfel simțeai și când erai copil

acum ai uitat

e o încredere corectă

imensă

în ceva necunoscut

pare desigur o nebunie



un singur fir de praf în ochi face muntele nevăzut



ce naiba s-a întâmplat?

ne-am alienat cumva în răstimp?

de ce ne autoflagelăm?

ne rănim fără vreun rost

atât de tare încât sângeram până la plăsele

micuța voce însă a continuat să șoptească tainic

încet și ferm

iar când am dezvoltat urechi bune de auzit,

am auzit-o

brusc și din nou

ea a fost acolo

a cântat lumea spre ființare

izvor de daruri șoptite

în tăcere

dar imens valoroase



nu suntem singuri, nu ești singură

niciodată

ni-cio-da-tă

oceanul e lânga tine, cu tine, în tine

dacă taci suficient, îi poți auzi spumegatul val

cum molfăie stâncile

ce par așa de mari

aproape că se văd pietrele cum se retrag

odată cu refluxul



te văd pe tine din nou fericită

ca un copil



bucurie

inocență

rugăciune



Mihai George Corui

19.Oct.2012