Ca un râu cobor pe vale
De pe creasta munților
Și distrug ce-mi stă în cale
Cu puhoiul viselor.

Mă opresc numai în mare
(adică în ochii tăi)
Lăsând sufletul să zboare...
Cât vor pescărușii săi.

P.S.
Azi, ești numai o lumină
Sechestrată într-un far;
Mâine, poți să-mi fi regină
Dacă prinzi...ultimul val!