Îmbrățișează-mă în cuvinte – singura îmbrățișare îngăduită –
Alintă-mă în Do major
Și îmblânzește melancolia acestei toamne
Cu vreo două silabe.
Dacă azi sunt plecată din mine,
E numai pentru că azi sunt geloasă
Pe sunete, pe gânduri,
Pe fiecare surâs care nu-mi este adresat.
Nu știu să mint, însă dacă aș face-o,
Aș zice că toate acestea nu contează.
Îmbrățișează-mă în cuvinte,
Þine-mă strâns, să nu mă pierzi printre verbe!
Să nu alunec de pe portativ.
Poate-ți voi răspunde cândva
Cu zborul unui pescăruș.
Poate...
Până una alta, îmi plec genunchii,
Cu gândul că poate vreodată
Toate celelalte, cu adevărat, nu vor mai conta.
Nici cuvintele, nici cheia sol,
Nici tristețile acestei toamne rătăcite prin simțuri.
Îmbrățișează-mă în cuvinte!
Iar eu voi tăcea...


Slobozia, 17 octombrie 2012