poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-10-17 | |
femeile din viața mea au fost multe și rare
toate cu o virtute anume dar niciuna cu darul jertfei până la capăt cea care m-a suportat în chip pelasgic a învins moartea și a definit-o cu furia unei veri absolute când am citit toate cărțile de la humanitas după ce am inventariat toate volumele din antonio gramsci am rămas o noapte încuiat în editură și pentru că omul acela care preda umanismul era cel mai egoist individ pe care l-am cunoscut în viața mea m-am hotărît să stau zidit între rafturile de cărți până ce-mi va răspunde la întrebările metafizice din casa scânteii din inerție și aplecare spre lucruri de vânzare ca merele din crângași prin fața mea se destrăbălau troienele vorbind în greaca veche despre nomadul andrei șerban răpind un nud purtat de troieni în sânge crud dacă ai fi vrut să pleci de teamă să nu fii troianul jertfit de ahei nu ai mai fi avut cum afară mii de vardiști atacaseră spectatorii cu sticle incediare și președintele iliescu își pregătea discursul de adio libertate neavând prea multe șanse să văd spectacolul până la capăt m-am adăpostit în munții călina o fată șatenă cu ochii verzi îmbrăcată chanel cu pălărie persană cu bendiță ametist nu știu dacă mă iubea cum aș fi vrut dar se-ndrăgostise și concurase pentru mine la faza mondială a olimpiadei de chimie de la philadelphia nu mai știu dacă o câștigase cred că da pentru mine se-ntorsese direct de la aeroport să-mi spună că philadelphia e de șase ori mai mare decât bucureștiul că ne putem iubi de șase ori mai mult în munții în meditație transcendentală când mi-e rău și mi-e dor mă îndrept spre munții ei cu rucsacul în spate și urc trec prin valea morții unde au pierit toți prietenii mei campioni naționali ai zădărniciei lucrurilor eu nu am făcut niciodată nimic pentru călina nu am primit nicio medalie nu am tăiat lemne nu am aprins focul nu am dezăpezit drumurile nu am înhămat calul alb la trăsura din vis nu am plâns-o lacrima ei îngheață pământul pe câteva mii de ani restul e durere și căutare vinovată
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate