Când visul îți cade în umbră infect
Și aerul ud îți taie suflarea,
Aleargă spre capăt și sapă adânc,
E totul acolo, nimic nu-i pierdut,
Privește-ți în suflet și-aprinde-l încet,
Dezleagă-ți speranța, să-ți pieptene calea.

Când viața te-ncearcă și uiți să zâmbești
Și lacrimi bătrâne iți spală privirea,
Pornește la drum în ritmul tăcut,
Adună-ți durerea și las-o-n trecut,
Ascultă-ți în piept să vezi că trăiești,
Cu timpu-nțelegi, tu ai fericirea.