a mai dispărut un sfert din oraș
îngropat cu mirodenii
în bucla mătăsoasă a zilei
ori cârciuma de alături
e nevoie de o zăbavă
devreme ce
monede tot mai mici
ocrotesc
pe jumătate
glezna aubțire
și liniile vagi, estompate
ale conștiinței

***

sunt prins aici, monșer
printre, știi tu
nenumărate recursuri
la îndemână
sticle fără dop
livrări unei cauze
ori discursuri despre moarte
ceva mă tulbură
frânturi din
gesturile eroului tragic
mântuit de unul singur
în chip spontan

**

totul începe de la firesc
până te apropii
prea mult
respirând dintr-o ambiguitate
afectivă
și atunci ți se răspunde
prin imagini
ce îi ating pe cei în vârstă
cum un sejur în care te scalzi
o dată pe an
pentru totdeauna

*