Prin goarna serii liniștea răsfrânge
Stele de aur dincolo de fire,
Cum bate frunza fără să se mire
Că roua nopții încă o mai plânge.

Într-o lumină stau plină de miere
Să guste clipa tremurul de geană
În care simt că liniștea e vană
Lipsită fiind de ultima părere.

De-atât albastru răvășit în noapte
Intru-n livadă unde știu că trece
Măna de foc cu aripa sa rece
Și-mi toarnă-n sânge merele necoapte.

Florina Ladislau