Nu știu
dacă Birdie urăște melcii sau șerpii;
cert e că băloșenia o scârbește,
iar târâșurile o îngrozesc!

Printre pietre se gustă sângele călcâielor
ce sfarmă drumul
căutând de fiecare dată adevăruri,
printre pietre sălășluiesc viermi
și trupuri se desfac în minerale
fără odihnă
și fără simțământ.

Într-o zi, Birdie va ajunge sub pietre,
acolo unde melcii lasă case în părăsire
fără ferestre,
fără uși,
cochilii tăind aceleași călcâie care caută
nu drumul,
ci trecerea dincolo de cuvinte.

Nu știu
dacă Birdie urăște melcii sau șerpii,
n-am văzut-o niciodată
purtând în brațe târâșul,
ci zbaterea încrustată
în fiecare întindere de aripă
ca semn al dăruirii față de Cer.