Iubito,
sânul tău s-a făcut o frunză de octombrie,
peste care,
dintre cei mai rătăciți cad și-și uită rugăciunea
și dumnezeul.

Aș putea să fac orice toamna să regrete
că n-a început în pieptul tău,
acolo unde într-adevăr se cuibăresc îndrăgostiții
și mai ales eu.

În buclele tale îmi scap degetele, și în ele
eu cred
ca tu ești femeia,
care ispitește șarpele și din tine ar mușca
toți devoratorii de păcate.