plumb topit peste singurătate,
miram o noapte cu mirarea mea
că-n dulcea stare de ebrietate
iubita ca un nor mă părăsea.
topeam un plumb în cana rubinie
ca murgului să-i dau ce bea,
acela ce mă poartă pe cîmpie
de taina cea lui Bachus mă orbea.
și au mai fost și altele povești
în părăsire, sechestrat în cramă
cînd curge-n sînge vinul de aramă
și-ntr-un final nu știi pe unde ești.
și tocmai dulce cînd iubeam iubire
lui Bachus datorez o despărțire.