mă gândeam să-ți povestesc inutilitatea unui demers. dar ce rost?
când totul a dospit și a fost copt și-a fost mâncat de multe mii de alte guri flămânde
deci: combinări de mii de cuvinte luate de milioane de ori ca interpretări
nu fac altceva decât să te arunce în lumea imposturii fanfaroane

câteodată simt că m-am născut liană târâtoare
datoare să cresc și să unesc lumea cu rădăcinile mele
fără să mă gândesc la consecințe
și fără să sufăr dacă îmi pierd frunzele
sau mugurele de creștere.

alteori știu că-s fiul luminii
născut după furtuna răsturnărilor de situație
în care numai curcubeul mai are curajul să spulbere monotonia divizată-n alb și negru
fără recunoașterea niciunei nuanțe de gri.
și-atunci mă las bob de rouă
pe sterpe așteptări

alteori, ca acum de exemplu, măcelăresc timpul și spațiul
cu umbra cuvintelor,
sterpe din naștere
fără bucuria rodirii și a-mplinirii

și totuși, am văzut tăcerea luând forma buzelor
într-un continuu și imaterial sărut