poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-09-24 | |
lebedele
se dezmierdau în aplauze cu grijile zborului sfâșiate în pași de dans o clipă sau o jumătate de clipă sau, mai cu seamă, glezna unei clipe ne-a mai rămas ca să privim picioarele încordate și aripile care nu se dăruiesc vederii se dezmierdau iar eu aplaudam până la sângerare și rănile din palme nu mă mai dureau ca și cum aș fi putut să aplaud spectacolul unui cutremur de sub dărâmături fără să mă doară că am fost părăsit de aer, văduvit de mâini și de picioare și că de azi, din clipa asta, mersul îmi va fi o încordare a cugetului că voi îmbrățișa oamenii cu înlăuntrul iar ei nu vor ști că îmbrățișează un buzunar întors pe dos deși vor simți gustul rece al monedei care mi se zbate în piept, cu pajura și capul înfometate de piepturi străine eu aplaudam până la sângerare până ce balerinii purtați cu mândrie de picioarele încordate se înmuiau în sângele meu și se făceau inimi numai așa puteam să mă prind în dansul lor pe ape eu - cel care nu putuse să mai scape din gheara clătinată a cutremurului
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate