Pastrama-i bună, vinul mai asprit
La cramă obloanele-s deschise,
Aici băut-am tot mai multe vise
Din noapte-n zi și ciclul nu-i oprit.

Vine jupânița cu clătite,
Bat în geam raze de soare, lună,
Bem zeloși întreaga săptămână
Căzuți pe rând în bachice ispite.

Un cutremur pornit fără știre
Ne varsă din pahare vinul demn,
Dar trece, ne revenim în fire.

Pereți cu voievozi sculptați în lemn
În ochii lor, ce-aș putea să-nsemn,
O umbră de-oștean fără iubire?