mama
îmi scrie cu unghia pe zidul nopții
de lângă colțul patului
formula de germinare

își împarte liniștea între brațele veșnic deschise
ca între două sărbători
și nu înțelege
unde sunt picioarele ei
mușcate nepoetic
de neculoarea ce se întinde în ea treptat

mama
mi-a pus pe frunte botezul
strecurându-mă pieziș printre sărbători
încă dinaintea răsăritului
când picioarele ei călcau moartea
care mi se ascundea sub pat

uneori spatele îi zvâcnește
și se crapă
ca un costum prea mic
iar pântecele ei
încă germinează pumni mici
gata să se încleșteze în cârligele vieții

mama
își strânge sărbătorile în șorț
făcându-le ghem
și mi le pune în valiză
înainte de ultima plecare

spatele ei încovoiat
îi lipește șoptirea de inima mea
-Acum, ai și tu mamă, sărbătorile tale!