Azi dimineață m-am dus pe terasa unde îmi beau de obicei cafeaua și era goală.
Nu era scos niciun fotoliu, nu era adusă nici măcar măsuța pe care serveam de obicei sandvișul și cafeaua.
Dar am văzut pe pardoseala moale urmele lăsate de picioarele măsuței și ale fotoliului.
Urmele păreau netede, lustruite, toate având forma unui pătrat.
Pe terasă s-a înființat un chioșc cu ziare, vântul le fâlfâie pe cele expuse.
Zâmbetul vânzătoarei de ziare nu face doi bani printre revistele de modeling, mondenități și alte ziare ca niște cadavre de hârtie sfârtecate de vânt.
Durerea fizică și morală se îmbină cu o fericire confuză a textelor din aceste ziare.
Cumpăr un ziar și o revistă literară, vânzătoarea râde la mine drept mulțumire.
Mototolesc ziarul și revista literară și le arunc împotriva vântului.
Răzbunător, vântul mi-le aruncă în față.
Câteva raze de soare se asociază cu vântul și îmi trimite în față câteva muște ca niște săgeți.
Scuip de scârbă și de ciudă și lovesc cu pumnul în aer.