Iubirea..., magic labirint
Doar cei aleși îl pot străbate,
E presărat cu zile lungi
Și nopți de lacrimi înecate.

Nu mulți ajung la orizont
Nu mulți văd poarta spre ieșire,
Se pierd într-un nebun ocol
Și se topesc în amăgire.

De ani străbatem acest drum
Mult prea frumoși în mersul nostru,
Prin ploi căzute și furtuni
Noi ne-am iubit cît Everestul.

De acolo am putut privi
Peste durere și pieire.
Acolo ne-am ținut de mîini
Îngenunchiați în rugăciune.

N-a fost ușor dar am ajuns
Ne-am strecurat prin lungi năpaste,
Iar lungul drum ne e acum
Doar amintiri în sufletele noastre.

Sîntem aleși de Dumnezeu
Caci de razbit, nu puteam singuri,
Știm amîndoi ca El ne-a hărăzit
Și că ne-a dat iubirea-n muguri.

De acolo am crescut mereu
Și am ajuns pe drumul spre iubire,
De nu eram un suflet amîndoi
Ne-am fi desprins în rătăcire.

Iubirea..., magic labirint
Puțini ajung, noi am ajuns cu bine,
Pe-al casei prag te știu aici, oricînd,
Și voi muri știind mereu de tine.

Iubind am învățat ce sînt
Și am putut în zori privi la mine,
Iubind, am înțeles chip sfînt
Că viața mi-e nimic fără de tine.