e greu să-ți găsești fericirea printre umbre îmi spun
dimineața trece cu stetoscopul la gât
face o scurtă anamneză
rezultă câteva zile și prea multe nopți
eu mă gândesc doar la pielea lui luminând ca o rugă în întuneric
albul lovind negrul
ciobindu-l
și privirea aceea ieșindu-i ca fumul prin ochi
e greu să cauți scame de fericire în noaptea dintre umerii tăi
când te-a locuit nu demult o inimă îmbrăcată în alb
scuturându-și zilele toate buchet de lumină
nu știu nici acum nu îmi amintesc dacă el a spart
globul auriu ce crescuse deasupra
știu doar că lumina a curs pe noi și am rămas
filamente de bec aprinse
îmbrățișându-și arsura