atâta mai știu
lazăr a fugit în altă țară de multă vreme
lucrează într-o societate mai bună și
se roagă în grădini de piatră

rămas singur cu El la masa din grădina albastră
Dumnezeu mă privește în ochi
sub un soare care se mișca pe cer de colo colo ca un șoricel alb
îmi apucă mâinile în mâinile lui de mătase (cică)
arde timpul din mine privindu-mă insistent ca o păpușă
conștient de uraganul ce s-a abătut

chiar dacă bagajele mele se văd prin toată livada
nu-mi spune nimic nici măcar un ham-ham

poate de aceea într-o (bună) zi am căzut de pe bicicletă
și m-am trezit la spital cu piramida lui keops apăsând pe piept
săptămâni întregi

poate de aceea cea mai frumoasă dragoste a mea
a ars ca un lan de lumânări pe un tort de pământ

cu trupul tremurând
de parcă ar fi surprins într-o reflexie continuuă de apă
mă plimb prin oraș în valuri de noapte
îl las pe Dumnezeu la masa din grădină să mă privească în ochi kilometri adânci
luminat de fructe

îl las pe Dumnezeu să se transforme într-o pasăre colibri
printre rufele puse la uscat