pe muchii de zori curg patimi de îngeri
în camera mea bate vântul și-i frig
e vraiște-n rai peștii se zbat în cârlig
se surpă-n van inocența din nuferi

în carne și os dinții de șarpe se-nfig
atomii pieziși prin viscere liberi
combină îmbrățișări de tineigeri
morminte sapă morții marea în dig

în aburii mâinii destine se sting
spre nicăieri duc vești cocorii spășiți
în cameră ușa și ferestrele plâng

iubirile cu pașii în laț poticniți
e Ova în crânguri gust de plumb nătâng
și toamna întoarce copii’-n părinți