poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-09-06 | |
oamenii ies din mine zâmbind
și fluturi zboară cu primavara-n sânge și-n obraji. și m-am gândit ,când toamna s-a coborât făra veste pe străzi,sub tropotul hain al bărbaților din săptămâna asta, că în curând voi pleca pe plaNEMO.. Planemo, acea planetă exlcusă din galaxie pentru că nu a fost suficient de puternică și de barbară ca să țină piept mamei-stea. Planemo, care hălăduiește prin medii gazoase, călătorind la infinit degeaba... căci microorganismele utile din ea nu sunt în stare să se iubească. asta nu pentru că nu ar avea căldură sau soare pentru fotosinteza, ci pentru că eu, pseudomâna stânga a lui Dumnezeu... am uitat să suflu peste ele, în zorii vremurilor inimi , chiar și c-un ventricul Planemo,lumea în care sunt uitate femeile văduve, cei care nu dau bună ziua sugarii fără mamă, muțimea numerelor triste și ude... și batrânii fără picioare. Planemo, tărâm al poeziei fără forță de frecare, și al versurilor lipsite de gravitație și sens, îmi apari așa de frumoasă când parfumul tău se prelinge peste buzele crăpate ale munților de ceară... Planemo , loc împuțit și jegos și nimeni,cu excepția, Stapânilor Izbăvitori nu merge acolo...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate