Privesc tumultul lumii la fereastră
În mine-i sângerare ancestrală.
În zori de zi e-o liniște teatrală
Pecetea ei în scenă mă încastră.

În pacea din divinitate-astrală
E o tăcere ce-a rămas sihastră
Alunecând încet în firea noastră.
Din nori culeg a ploilor petală.

Odaia mi se strânge-n jur făpturii
Zadarnic strig spre stele că nu-i drept
De spume fac la căpătâiul gurii.

O inimă de ceară-mi bate-n piept.
De lumânări din ea mai fac augurii
Le-aprind pe sub icoană și aștept.