Mi-e frică să mai ies pe stradă
Că-s încă-n infantilitate
Știută, castă, doar de mine
Păstrată cu timiditate
Așa cum cânți o serenadă
În ascuns, de dor, printre suspine...
Am tot aceleași dragi plăceri;
Să zburd gând liber, fără gânduri,
Să mă scald vara în Doftana
Desculț, să simt piatra de prunduri...
Să nu-mi fac temele de ieri...
Să mă pitesc când vine mama.

Și-acum am muzica manie;
Ascult la fel pe Holiday,
Râd, plâng cu el, sunt meloman.
Am dragostea la fel, holtei
Și nu-i cunosc, la fel, chimie,
Un repetent la... timp. Golan
Alerg, m-ascund ca la trei ani,
Privesc desene animate,
Mă joc de-a mama și de-a tata
Și râd de glume nesărate,
Ajung să cer, când nu am bani...
Visez, pe când făceam armata.

Mă deranjează politețea
Cu ”dumneavoastră” în loc de ”tu”.
Mă-mbrac la fel ca-n tinerețe,
La escapade nu spun.... nu!
Mă-ncânt și-acum de frumusețea
De un parfum... pe suave fețe.
N-am nicio stavilă la vise
Cred încă tot, sunt un naiv,
Învăț și-acum, citesc romane,
Mă-ndrăgostesc, în laitmotiv...
Adesea, chiar de-s compromise
Iluzii ce-am,... sunt mii-vulcane!

Privesc oglinda-nșelătoare
Că nu-mi văd zilnice schimbări
Și-am sufletul o poezie...
Sunt un volum de întrebări!
Nu-mi mai sărbătoresc anii... vărsare,
Rămân așa... copilărie!
22.06.2011