Pot să cânt cu sunete înalte
De la violet și chiar mai sus,
Pentru că înaltul mi-a adus
Sunete, culorile să salte.

Când ating penelul albăstrui,
Sau pe cel cu negru și uitare,
Simt că am o altă-nfățișare
Și-a scânteie chiar mi se părui.

Pentru că argintul, lin și tainic,
Cu prezența parcă m-a topit
În culoarea de la răsărit,
Îndulcind aromele din ceainic.

Dorm ușor în pânza fumegândă,
Și-n nisipul clipei și-n pustiu,
Să mă vadă timpul sângeriu
Că tresar, cu inima la pândă.

Florina Ladislau