lacrimile mele prea
incolore
curg geografic prin vasele
de sânge
ale obrazului greu...

sarea lor miroase a
gol pentru unii,
în mine aducând a
mare...

de-aș înota până la
sirene și-napoi,
aș fi demult o cifră
confuză
rămasă-n fire de nisip

mințiți-mă cu
timpul,
iubiți-mă cu
dinții,
dar numai singurul e-n toți:
incertul

fără obraji,
ex- matematica,
din oglindă
se-nrămează unda
verde,
spre un departe
de liber,
plin de alge
moi,
ca și la tine-n brațe...