poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-08-24 | |
aseară căram 2000 de ani de cultură în creier presăram în urmă
să știu să mă-ntorc mă mai opream după cîteva zeci de pași să mai trag o dușcă de nasoală rusească strada urca încontinuu dar stelele alea care se vedeau nu păreau deloc mai aproape le botezasem deși mă simțeam fals un profet care aduce beție în loc de mîntuire și de-ar fi fost zi soarele ar fi luminat cealaltă parte a pămîntului ar fi străpuns cu sulițe oraș cu oraș ar fi luat prizonieri cartiere mărginașe foamete boli și ar fi răspîndit vorba că tot ce este în lumină este de o mie de ori mai puternic în întuneric eroii revoluțiilor dormeau cuminți în morminte aerul se lăsa tot mai greu înduplecat să-mi iasă în față fiecare pas se așeza pe o treaptă și după cîteva zeci de minute îmi părea că merg în cerc în sens invers acelor de ceas 2000 de ani de cultură împrăștiați ca un cîmp de bătălie părăsit și noaptea mușca din toate trupurile deodată mintea mea de mangal tîrnosit visele mele gălbinite de așteptare s-au evacuat în forță pe scara de incendiu iar eu mă pulverizam în aer ca o spumă cu fulgi fini de durere și fum de țigară cu arsuri pe traect un ciocan pneumatic lovea pragmatic în rotule în fibule întristarea se ridica levita deasupra mea ca un budha mititel în lotus în timp ce eu în foetus îmi lăcrimam pe scrot pe viitor și pe spate erau cîteva lumini un fel de flori răsărite din asfalt erau cîteva mașini care se retrăgeau în șoaptă spre garaje erau cîțiva burtoși vorbind prin semne în fața unui nonstop erau depresia disperarea și agonia cele trei stele ale mele îmi umpleau urmele cu 2000 de ani de război era o primăvară răsturnată ca o cisternă cu sulfuric era revoluția larvelor inconștiente de ziua următoare erau firimiturile scăpate din barba unui cerșetor înfometat erau crucile îngropate de mult în răni pe bolta pămîntului erau două cîte două un grup de curve țigănci care m-au îmbrățișat cu nepăsarea lor în timp ce pluteam la un milimetru deasupra cimentului purtat de cili vibratili invizibili cu ochii ficși în cer ca și cum aș sparge o bășică imensă de soluție salină erau mii de kilometri pînă la prima stație unde puteam să-mi predau greutatea erau mii de ani lumină pînă la prima vorbă deasupra se rotea ruleta amenințărilor erau oameni la fiecare colț de stradă se-ascundeau lăsînd în urmă prezența unei nefericiri ce sporea și mai tare starea mea de ascundere eram eu alegîndu-mi pașii dintr-un milion de alți pași cei mai siguri cu putință erau 2000 de ani de cultură ca 2000 de ani de solipsism urban presărați în urmă cînd sticla se usucă pe interior asemenea mie și dimineața lovește cu putere un contur desenat cu creta pe asfalt care încă se mai tîrăște spre casă
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate