În țara mea, câinii nu mor niciodată,
iar ceasurile au în culcușul lor
câte un pitic care face
tic-tac...tic-tac...tic
tic..
tic
tac.
învață să vorbești
semne de circulație și
mai ales să facem focul de mai multe ori pe zi
să ne ferim de pantoprazol , esomeprazol , omeprazol și lanzul
iubim burghez , boala de reflux gastroesofagian.

mai târziu,din sânii arși de lună
cântau lupi mici și tineri...
o iubeam încă,
dar astăzi mai mult ca oricând
nu a venit și-mi ziceam despre ea ,
că în țara mea , unde nu-i TVA și decadență.
va veni și ea.. poate.
când din cerul înjunghiat de-atâtea mântuiri personale
și repetate împăcări cu Dumnezeu,
vor coborî câinii mântuiți
să ne urle cu spume și dor
și cu inimi negre de iubire,
că vai !!! tic.tac.tic.tac...tac...
nu ne cunosc...