femeie
cu pielea întinsă de mâini spălate
la marginea unei ape
cu pleoapele despletite
caută-mi chipul
în vârful degetelor

sunt gândul încolăcit ca o îmbrățișare
de șarpe blând

și în timp ce restul oamenilor
sunt desfrunziți în fața morții
rând pe rând ca o numărătoare inversă
noi doi ne împletim gleznele
într-un cuvânt

de asta mă întreb
dacă ai vrea
să îmi citești noaptea
cu buzele cusute
iar într-un obraz limpede
îmi vei învăța palmele să culeagă
îniubirea

este ora ceaiului

și dumnezeul cu ochii sculptați în pământ
nu mai are ce să ne ofere
în afara de fiica tâmplarului
care v-a cioplit tâmplele
de lemn