mamă
din căminul tău zbor farfurii de lut
discuri într-un parc plin cu câini galbeni
fără să te pot îmbuna în vreun fel
voi rămâne între oameni. îi văd
merg cu greble pe umeri
caută în aperturi
o formulă vie, o vrajă
pe care s-o încerce
cu grijă
pe tenul tău vitreg

tu îi biciuiești
fiindcă nu au în suflet izvor
să suplinească o lacrimă
de-a ta.

în case au crâcnit și ei
și pământul

te rog, înfășoară-i în nori
(o noapte)