Mă-npletecesc în strîmbe gînduri
Și fac ce fac și iar gîndesc,
Mă cert ca un nebun pe scînduri
Și vreau ca lumea să îndrept.

Sînt un haiduc, un pustnic sumbru
Nici eu nu mă-nțeleg ades,
Și știu că și cei ce mă vede
Gîndesc de mine cum mai ies.

Poate deja sînt un nebun
Și poate nimeni nu-nțelege,
Ce e cu mine , cum de sînt
Doar o nălucă-n astă vreme.

As vrea sa îți vorbesc, să-ți spun
Cuvinte ce le simt acum,
Doar tu vei ști a mă-nțelege
Doar tu trăiești ce vreau să-ți spun.

În cap am doar o nebunie
Un strigăt , o furtună rece,
Și vreau sa îți vorbesc doar ție
Căci doar asa poate îmi trece.

Scriu si mie scrisul agonie
Mă-ntreb dac-am ajuns nebun,
Și dacă-n mine mai am rațiune
Mă-ntreb chiar dacă eu mai sînt.