le luasem
sa ți le dau
la prima întâlnire

acum stau de vorbă-n buzunarul meu de hoinar


curând își vor găsi locul
în jocul de șah
pe rogojină


merg mai departe cu rostogolirea de azi

ce-ți trimit
e din izvorul zilei


așa că
dacă ți-a susurat a gând
ori a cântec
cu bucurie
să fie


1. când scriu
o fac din prietenie
ca o vorbire cu Dumnezeu
cu un necunoscut
un prieten
un cal
sau un câine

rareori
mai stau de vorbă cu marea
sau cu livada mea

2. ce iubire poate să-ți fie mai plină de adevăr
decât iubirea de locurile-n care împlinești
un destin

eu n-aș putea trăi fără țărmul meu
fără răsăriturile lui

și dacă un om simplu
iubește așa lucruri
îți dai seama
câtă iubire se strânge-ntr-o inimă de rege


iubirea mea-i strânsă-ntr-o mie de iubiri
iubirea Lui bate spre Infinit


3. din cele bune
și de folos sufletelor
nu uita
în toate să fie
și-un pic de bucurie

fereastra de azi s-a deschis
spre-o zicere-n ipoteze din vis

dacă ne-am întâlni pe o plajă
și-ar fi multă lume în jur
am trece unul pe lângă celălalt
ca și când
celălalt n-ar exista

numai că
s-a întâmplat ca acum
să fim doar noi

eu
culegând scoici
tu
scriind o scrisoare

din tăcere-n tăcere
am ajuns într-o mare
îngăduit să mă joc cu valurile
încercându-mă-n repetate rânduri
la salvarea de oameni
de fiecare dată
ramura vestitorului
m-a ajutat
și-am salvat

de ani buni
sunt salvamar de julie
și fotograf de august
anul acesta-i un pic altfel
din cauza evenimentelor
care se precipită
să ne tot fie
nod dinspre
atunci cu acum



4. pentru că niciodată și întotdeauna
se leagă așa de bine de Zero și Infinit
m-am gândit să dau frâu liber calului
să văd cum își alege el
drumul

5. știu
ceasul acela nu l-ai lăsat pentru mine
tocmai de aceea mă bucur
că-n el
am găsit o clipă
mai lungă decât o zi de vară

azi e o zi specială
în care
necunoscutul din mine
trecea pe-o cărare
spre mare

e prima oară
când s-a oprit la măslinul meu sălbatec
și ne-am salutat

în rest
bucurie
și sănătate
să fie

6. îmi place să fiu precum pietrele
pe care trecătorii calcă
și după o perioadă
unul din ei
cel mai potrivit
să culeagă piatra de jos
și să o țină-n vitrină
cu lucrurile de preț
nu pentru că ar costa multe parale
ci doar așa
pentru că acel lucru nu costă nimic
decât bucuria de-a fi
acolo unde părea
că nu e nimic

și totuși
nimicul acela
era un adevărat spic


7. fumătorul de pipă
vă salută
din arhipelagul
în care
pe-o insulă
există o cărare
coborâtoare
spre mare adâncime
de unde se văd delfinii
jucându-se
printre pietrele cormoranului

în livada darurilor
la sălcii
zilele astea-i nunta vrăbiilor
curând va mai fi o nuntă

e vremea secerișului
când apele crișului
curg leneșe
peste stogurile cu cânepă
unde se ascund somnii
și linul
se adună seninul
cu cerul înstelat

tu
alpheu
dor de izvoare
torci un caier
dintr-o lână
care-i dintr-un mit cu tine
cu cărările alpine
ce coboară-ncet
încet







Constanța, 12-17 julie, 2012
(în fotografie - ceasul din catedrala verde - )

Chiar nu ştiu cum s-a întâmplat aceasta
Vreau să răspund comentariilor
Dar nu ajung la ele
Şi atunci, fac o prelungire la text
Într-un nou context




"uite şi tu
nu se mai poate
unde ajungi cu gândul sprinţar"
când te joci cu un zar
într-un bar
în faţa unui pahar  cu absint
şi-o halbă cu bere dintr-o poveste
în care pot să mint verzi şi uscate
pe apucate şi pe săturate
când, pe negândite
din ceaţa memoriei apar ei
oamenii cu căţei
dintr-o privire-i recunosc pe ai mei
regina mamă fiind Dorra
care m-a cadorisit, din trei naşteri,
cu 17 căţei...