poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-07-14 | |
„Cred că mi-a lipsit gustul de suicid
Tristețea și durerea care m-au definit Căci simt constant nevoia de a fi rănit Chiar și fericirea mă face nefericit.” Un ocean de minciună să mă spele, să m-ascund De noroiul realității în care mă tot afund E urât la mine-n suflet, simt speranțele cum trec E urât la mine-n suflet, demonii cu foc petrec Iar fantomele apar, mă fixează și îmi spun: „Ai crezut că e sfârșitul, iubite poet nebun? Ãsta e doar începutul vieții tale tulburate, Să apară aici Durerea, aducând cu ea păcate!” Și ea vine îmbrăcată într-un alb murdar hipnotic Venele mele pulsează într-un mod ciudat, spasmodic Are buze mov, vis în alcov E ucigătoare ca un cocktail Molotov Eu cad în genunchi, ținând capul plecat „Te-am urât...”, îi zic, „...dar acum te vreau neapărat” Ea zâmbește și-mi sărută fruntea plină de sudoare Sentimente amestecate, fericire, supărare Apoi dispare...însă știu, s-a întipărit în mine, În fiecare cuvânt și fiecare clipire Întunericul, doar el, știe acuma cum mă simt Când versurile îmi ascund adevărul negrăit Când sufletul sadic îmi e totdeauna divizat CÂND ÎMI VINE SÃ DISTRUG TOT CEEA CE AM CREAT! „Chiar și fericirea mă face nefericit Când simt constant nevoia de a fi rănit Tristețea și durerea care au revenit Mi-au reamintit gustul de suicid.”
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate