Zori, să mă omoare,
dau lumină hoață
și cu aripioare
zeii-mi intră-n ceață,

beau nectarul, încă
acru, răsturnat
pe o parte-adâncă,
patul s-a lăsat,

capu-mi crapă-n patru,
mahmurit și gol,
murmur, idolatru,
jurul de nămol,

parcă bone-și lasă
sânii la parter,
am un sfârc pe masă
și-altu-n frigider,

cânt cu gura plină
”măr de lângă gard”,
de-acu’ poa’ să vină
finishu’ retard,

să mă-ngroape-n pismă
doamna cea hai-hui,
dacă-i spun deschis, mă
va înfige-n cui

dacă-i dau închis (ce?),
mă va descheia,
poate-o să mă pișce,
poate-o să mă ia,

de-o să mi se-ntâmple
ultimul cartuș,
pe la care tâmple,
asta chiar că nu-ș’

și de-o fi, să-mi fie
mult mai mult, de-o da
șfară-n parohie,
mă voi suspenda

de o lustră stinsă,
de un șemineu,
de un vreasc de pin, să
fumeg teleleu

dintr-o poartă-n alta,
m-aș zbura să scap -
Malta și cu Yalta-
mi se capră-n cap

ori printre picioare
tremurânde, ce-au
uitat mersu’,-n mare
jur să nu mai beau…

treaba este, de-acu’, dură prin Parnasu’:
dacă fugi de dracu’, poți să dai de ta-su’ –

(spun și ție ce m-a avizat: `ce că s-a
aranjat problema și-o să dau de mă-sa)