un salt atât a mai rămas până la prăbușirea noastră
ieri cum priveam peste umăr un măr rotund am auzit
ca printr-o pâlnie cu tifon cum scotea tata vinul din damigene
aici am plâns puțin apoi podul peste care aruncasem din cenușa ta
nu se mai zărea și iar am plâns puțin mai mult

iată că trupurile sunt tobogane zburătoare prin urmare
s-a minunat coraline și s-a izbit ca un planor de lustră
acolo era liniște copiii dormeau pe trepte din bambus
iar casa din feritopia zidul chinezesc de care se sprijinea rodin

ca la mama noastră, ca în babilon, coraline.