Ce piatră grea trântită peste țară,
O patrie jignită și plină de ocară,
Umilită și-ngenuncheată de străini,
Români ce îi accepta, punând răul acolo-n rădăcini.

Și limba țării noastre a fost uitată,
Nu mai putem merge nici liniștiți pe stradă,
Exprimarea noastră e foarte complicată
Și vremuri bune pentru țară nu se-arată.

Nici cântece nu se mai compun în română
Și nori negri pe cerul nostru se-adună,
Românii noștri nu mai știu să vorbească românește,
Că e român, în alte locuri se ferește.

O limbă frumoasă moștenită,
Cu sfințenie de strămoșii noștri a fost păzită,
Ne batem joc și vorbim în altă limbă,
Până și leii noștri în euro se schimbă.

Ești român, vorbește românește,
Când ești jos, Dumnezeu te întărește,
Să nu îți fie teamă niciodată
Și nu-ți croii singur o cale complicată.