ceva se schimbă
și nu te mai poți lecui
de forma șoptită
soră a mea
ferește ochii tăi
ceva se strecoară în viață
cum poezia aspră
împregnează
întinderile din om
peste urma de foc
peste duhul din mine
suma trupurilor
leagă firul
ascultă acolo foșnetul crucilor
și umbra albastră
cristalizându-se
într-o structură anume

***

veștile bune te îmbracă să ieși
vulnerabil și mort
din casa învățăturii tale
dăruiește un simplu gest
din focul astupat, doar
întinde mâna și ajută-ne să gustăm
din vârtejul acesta latent

***

e mult prea cald și zgomot afară
trăitorule din epitete
și toate privirile sunt aruncate
spre Roma
spre negoțul cu aur
neliniștea
un miez de țară

**