Vorba lui Cioran
„Toate apele au culoarea înecului”


„Unele picături de apă se evaporă în timpul căderii și nu mai ajung în pământ”

iulie se plimbă în pielea goală
Eu îi privește sânii cu sete
și desenează mori de vânt
pe șervețel

Phaenomena le citește din Cervantes
cu o ușoară teamă
morile se desfac în cercuri
cercurile în mere
iulie mușcă
Eu roșește și iese afară din textul ăsta

(fiindcă nu știe să plângă, Phaenomena o prinde pe iulie de sfârcuri și suge cu ură cei doi litri de lichid recomandati zilnic )