Ora două, noapte rece de vară
Luna palidă plânge deasupra ta
Durerea mă sufocă, tăcerea mă omoară
Glasul tău dulce să-l mai aud aș vrea.

Dar tu zaci fără viață, ce crimă odioasă!
Cu lacrimi amare lângă tine mă căiesc.
Povara remușcării inima-mi apasă
Amintiri distante încet mă năpădesc.

******
Acea zi de toamnă, când sub cerul gri
M-ai privit în ochi și mi-ai spus așa:
„Te voi iubi mereu, până voi muri,
Te voi iubi, îți jur, voi fi mereu a ta.”

Lama timpului, însă, e necruțătoare
Ucide iubirea în stilu-i nihilist
Iar ochii tăi calzi de odinioară
S-au răcit de mult și chipul îți e trist.

Și-mi zici că vrei să pleci, visul s-a terminat
Dar gândul de-a te pierde, nu-l pot suporta
Mâinile mele strâng gâtul tău catifelat
Iartă-mă, iubito, tu nu poți pleca!

******
Ora trei, noapte de vară blestemată
O cutie goală de pastile pe podea,
Cu vocea stinsă șoptesc ultima dată:
„Te iubesc până la moarte și dincolo de ea.”