între pereții zilelor mele e din nou vară
de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic
e o blândețe aiurea în aer
nici Cronos nu-și mai devorează fii
nici Narcis nu mai e ademenit de gândul sinuciderii
pe marginea unei fântâni

același curcubeu pe spinarea serii
aceeași oaie fără botniță mănâncă floarea Prințului

lumina a plecat să te caute dincolo de orizont mamă
iar tu hălăduiești pe cărările verii
cu zâmbetul tău luminos
ce urcă noaptea luna în brazi