din capăt de cerc fără-nceput curg ploi
pe câmp cu păsări roșii de pulbere
împodobită floarea cu fulgere
stafii de răspuns răsucește-n oboi

iubirile de iarbă congenere
consună cu spaima apei din sloi
ca stelele să nu mai cadă-n noroi
să nu sece-n fântâni noimele tefere

adusu-mi-ai apă Ova-n căldare
când m-au dat jos de pe cruce tâlharii
spălat-ai giulgiul de sânge în mare

și mi-ai pictat rănile pe vitralii
esența din lucruri arde pe zare
când sfâșie luna neagră ogarii