Ai trecut dincolo, la înapoiere ai sufletul agățat de cer
atât de frumos te ridici în picioarele neînvățate cu mersul
încât, în ochii tăi se naște un imbold răscolitor
iar lumina vrei s-o dai la o parte cu mâna.

Timpul începe să te măsoare clipă de clipă
dintr-un orologiu bătrân rămas în fereastră.
Nimic nu este liniștit, totul se schimbă uimitor,
căutându-ți ramășițele de putere în brațe,
te grăbești să cucerești spațiul până nu-i prea târziu.