Au murit caii, nechează călării
Fiori de mătase trec prin șira spinării
Se revarsă luna noaptea peste urbe
Statuile plâng pe străzile curbe
Pe care se plimbă cu șeile în spate
Figurile triste ușor resemnate
Privind melancolic spre țărmul mării
Cu fața prelungă ca semnu-întrebării
De-a lungul plajei luminate și lise
Suspină pierdute și moartele vise
De unde cu zorii răsună duios
Un cânt de sirenă nespus de frumos